Contrar asteptarilor, aceasta carte “Gateste cu mine. Retete de acasa” nu este despre meseria de bucatar. Nu este despre restaurante, despre fine-dining, despre stele Michelin, retete elaborate sau plating minimalist. De aceasta data nu sunt in postura de jurat, mentor sau autoritate in domeniul culinar.
 
 
 
Azi, aici, sunt doar un gurmand, iar dragostea mea pentru mancare este mai presus de pasiunea de a gati. Pentru ca, inainte de a fi bucatar, am fost copil, fiu si nepot, iar amintirile, trairile, gusturile cu care am intrat in contact in acea perioada m-au format ca adult. Inainte de a fi bucatar sunt prieten, iubit, coleg, iar relatiile interumane m-au facut sa inteleg cat de importanti sunt cei din jur in evolutia noastra personala si profesionala. Inainte de a fi bucatar sunt sot si tata, iar azi stiu ca mancarea pe care o gatesc pentru cei dragi este mai buna decat orice experienta culinara la vreun restaurant cu pretentii, pentru ca e gatita cu multa iubire, la care se mai adauga, bineinteles cateva mirodenii si condimente

In primul an de ucenicie in bucatarie trebuia sa ajut pe toata lumea. Nu aveam neaparat o sectie de care sa ma ocup, eram baiatul bun la toate. Dadeam cu matura, stergeam faianta, curatam legumele, curatam solzii de peste, duceam gunoiul, alegeam legumele urate de cele frumoase... Faceam treaba pe care orice ucenic trebuie sa o faca intr-o bucatarie.

Era o singura treaba pe care, insa, nu imi placea sa o fac... sa curat pestele afumat de oase. Imi venea să imi iau talpasita si visele grandioase de bucatar in devenire si sa fug. Se punea presiune foarte mare pe mine, de catre seful bucatar, de bucatarul de linie, ba chiar si de femeia de la vase care, cand trecea pe langă mine, imi spunea: „vezi ca ai scapat un os".

Ieseam mereu transpirat din „batalia" mea cu pestele afumat. Cand il curatam de oasele mici trebuia sa pastrez intacta carnea sfaramicioasa si asta nu era usor deloc! Dar, asa este inceputul oricui, in orice meserie. Pană cand ajungi sa iti dai seama ca treaba ta este foarte importanta pentru bunul mers al lucrurilor trece mult timp.

Daca imi scapa vreun os mic in vascheta cu peste curatat deveneam, brusc, „persona non-grata" in bucatarie. La vremea aceea nu intelegeam de ce era atat de important sa curat atat de bine pestele ala! De parca oamenii, acasa, cand mananca peste afumat, nu sunt in stare sa se descurce singuri cu oasele.

Mai tarziu am inteles ca fiecare restaurant are stilul si specificul lui si ca restaurantul unde lucram era unul cu pretentii si plin de clienti obisnuiti cu o anumită calitate. Stefan, bucatarul sef si mentorul meu, avea o vorba, care m-a ghidat dupa aceea in meseria mea, si anume: „cand gatesti, trebuie sa te pui in locul clientului si, daca îti este greu sa mananci ceva ce ai gatit sau il mesteci cu dificultate, nu iti faci meseria cum trebuie".

Bine, nu este cuvant cu cuvant ce mi-a spus el, dar cam asta am inteles eu. Treaba mea cu pestele afumat era foarte importanta, fiind un proces meticulos, care necesita multa atentie, o treaba pe care bucătarii de linie nu ar fi avut timp sa o faca, iar clientii nostri nu trebuiau sa depună niciun efort atata timp cat luau masa in restaurantul nostru. Totul trebuia sa fie ca la carte...
 
La 28 de ani, Florin Dumitrescu are deja o experienta de peste 14 ani petrecuti in bucatarie. A inceput sa lucreze de cand avea numai 14 ani si a atins performanta de a deveni chef la 18 ani. Drumul in acest domeniu nu a fost insă unul usor. Florin Dumitrescu a muncit in mai multe restaurante pentru a invata diferite tehnici si stiluri de a gati. „Nu am sarit nicio etapa. Am preferat sa evoluez treptat pentru ca stiam ca fara o baza buna, nu am cum sa construiesc ceva”. La 19 ani, avid de invatatura, a plecat în Italia, unde a stat trei ani si unde a lucrat atat in restaurant, cat si pentru un hotel de patru stele, sub atenta indrumare a celebrului maestru bucatar italian Mirco Botoni. Intors in tara, a inceput sa lucreze cu restaurante renumite din Capitala, a inceput sa creeze meniuri, a format alti tineri dornici sa profeseze in domeniu si a devenit unul dintre cei mai cunoscuti chefi romani. “Astazi sunt bucatar, mi-am urmat visul si am muncit enorm in ultimii 14 ani, am facut nenumarate sacrificii. Consider ca in bucatarie ai intotdeauna de invatat, iar creativitatea nu are limite, ceea ce face ca meseria aceasta sa fie una plina de provocari.”
Este considerat unul dintre cei mai talentati bucatari din Romania, un mentor pentru tineri bucatari si o autoritate in domeniul culinar. Pe langa emisiunile culinare in care s-a remarcat ca jurat (MasterChef, Hell’s Kitchen, Chefi la cutite), cu care a intrat in istorie ca fiind cel mai tanar jurat din istoria formatelor din toata lumea, in 2015 a fost ales primul chef roman in juriul competitiei internationale San Pellegrino Young Chef Competition 2015 pentru Europa de Est si primul mentor San Pellegrino pentru castigătorul etapei din Europa de Est in cadrul competitiei internationale de la Milano.
De-a lungul timpului, Florin a gatit pentru Nicolas Cage, Dolph Lundgren, Roger Federer, Ion Iliescu, Wesley Snipes, Francis Ford Coppola, Jean-Claude Van Damme. In copilarie a facut polo de performanta, sport la care insa a renuntat după 7 ani pentru a se dedica bucatariei. Este un chef pretentios, controversat, rebel si nonconformist. Este casatorit si are două fetite.